 |
CINE SUNTEM
PARINTELE NOSTRU
CE FACEM
†Corul
†Cateheza
†Tabere crestine
SARBATORI
†Pastele
†Craciunul
|
|
|
Parintele nostru
Pr. Viorel Dimitriu din Iaşi, Str. Fundac Călăraşi, nr.7, este fiul părintelui Ghiţă Dimitriu de la
Sineşti (Podu-Iloaiei) care a făcut 9 ani şi jumătate de închisoare pe la CANAL şi AIUD, mort într-un accident
de maşină, la MADÎRJESTI-SÎRCA în 1993, şi îngropat în curtea bisericii CURELARI din Iaşi catre strana dreaptă.
Prezentăm doar puţin şi pe Pr. Ghiţă Dimitriu, unul dintre cei mai mari povăţuitori şi apostoli români
din perioada comunistă şi de după Revoluţie; un neobosit alergător, martor al lui Hristos, ce a fost persecutat
chiar şi de mai marii Bisericii pentru râvna lui în mărturisirea Adevărului, deoarece a fost alături de pr. Viorel,
coautor şi ctitor al lucrării spirituale din biserica noastră. E de ajuns să amintim faptul că Revoluţia l-a
găsit pe pr. Ghiţă în plină acţiune, predicând mulţimii în sala de aşteptare din Gara de Nord din Bucuresti.
Credem că pe parintele nostru Viorel, cel mai bine îl defineşte spusa lui Paul Evdochimov din "Iubirea nebună a
lui Dumnezeu": "Sarcina noastră este de a regăsi acel MARAN ATHA…al începutului şi de aici, comuniunea cu Biserica
ceasului cel de pe urmă."
La Sf. Liturghie ne bucurăm de împărtăşirea euharistică permanentă, asemeni primilor creştini (pentru cei convertiţi)
- nu numai în post; am redescoperit CALEA CEA ÎNGUSTA şi UŞA CEA STRÂMTĂ, după cum şi salutul parusial şi milenar
MARAN ATHA, care este mult mai actual azi, ca acum 2000 de ani; practicăm sincer SĂRUTAREA PĂCII, ne asumăm virtuţile
Botezului, legătura frăţească şi căutăm să nu ne confundăm cu lumea de păcat. Părintele cheamă lumea la pocainţă,
la rugăciune neîncetată şi fierbinte, la adevărata viaţă, care include şi o ţinută morală ireproşabilă.
Cu puterea lui Dumnezeu suntem ajutaţi să înlăturăm din viaţa noastră acel creştinism derizoriu - "de doi bani" -
numai cu numele - cum spune pr. Viorel, însuşindu-ne un creştinism autentic, după modelul celor de demult.
Creştinismul prezent, tradiţional, a pierdut aceste comori. Nu mai are ferment.
Gândind şi procedând astfel, ne simţim admirabil. Am redobândit ceea ce pierdusem, dar prin luptă şi suferinţă.
Acum nu mai avem nesiguranţa părtăşiei cu Hristos, pe care ne-o dădea acel creştinism de masă, fără temelie, care
se practică aproape peste tot. Acum ştim precis ai cui suntem şi cui Îi slujim. Hristos este în centrul vieţii
noastre şi este însăşi VIAŢA NOASTRĂ.
Această Biserică poate fi pentru unii care caută un simulacru de credinţă, un semn de poticnire, dar, pentru
noi care suntem tineri şi studenţi ţi ne-am convins de multe lucruri, este comunitatea în care am găsit
ADEVĂRATA VIAŢĂ.
Nu mai vorbim de frumuseţea Sf. Liturghii, de atmosfera participativă ce se realizează, de frumuseţea
cântărilor specifice fiecărei sărbători şi de puterea cuvântului, părintele nostru fiind împotriva ritualismului
şi a oricărui formalism.
La noi bate Vântul unei primăveri spirituale permanente.
|
